Spaţiu rezervat răspunsurilor la întrebările membrilor şi vizitatorilor, furnizând orientare şi recomandări esenţiale în legătură cu reglementarea şi implementarea legislaţiei în domeniul concurenţei, susţinerea unei competiţii loiale şi transparente, îmbunătăţirea culturii concurenţiale, rolul şi competenţele diferitelor agenţii care lucrează în domeniul concurenţei, modalităţile de a implica Consiliile Economice şi Sociale, confederaţiile patronale şi asociaţiile profesionale care promovează competitivitatea în regiune

Ce este Legea Concurenţei şi de ce este necesară ?

introduccere de Dl ZĂBAVĂ, Consultant

SCA Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen

Concurenţa este o componentă a relaţiilor complexe care există între furnizorii care operează pe un anumit segment al pieţei libere (definit în funcţie de produs şi arie geografică). Datorită concurenţei, furnizorii reglează preţurile produselor pe care le oferă pe piaţă astfel încât să realizeze un profit decent, bazat pe costurile de producţie, pe cerere şi pe presiunile exercitate de alţi jucători care operează pe piaţă, prin preţurile pe care le cer pentru produsele lor.

Intensitatea concurenţei poate varia pe o arie foarte largă, de la competiţia perfectă, cînd numărul antreprenorilor independenţi care operează pe respectivul segment de piaţă este foarte mare (teoretic, infinit) şi competiţia este foarte intensă, la monopol, când există un singur furnizor pentru un anumit segment de piaţă şi nu există competiţie. Fundamental se consideră că orice antreprenor care operează pe un segment de piaţă doreşte monopolul, astfel încât să obţină un profit de tip monopol şi câştiguri maxime pentru investitorii dintr-un astfel de antreprenoriat, în defavoarea consumatorilor produsului pe care îl furnizează, aceştia plătind preţuri de monopol pentru un astfel de produs.

Deoarece o piaţă de monopol poate fi considerată ca fiind opusă unei pieţe libere şi pe o astfel de piaţă sunt foarte puţine (dacă sunt) stimulente pentru inovare, îmbunătaţire a produsului şi, în general, pentru progres economic şi tehnic, deoarece respectivul monopol îşi extrage cele mai mari profituri posibile desconsiderând tendinţele de piaţă şi nevoile consumatorilor, un astfel de status nu ar trebui permis în nici un segment de piaţă, luânduse orice măsuri în limite rezonabile. Pentru acest scop, numeroase state au promulgat acte normative dedicate protecţiei concurenţei pe pieţele lor, care specifică modul în care antreprenorii ar trebui să acţioneze pentru a menţine un mediu competitiv rezonabil pe segmentul de piaţă pe care operează.

În România, la fel ca şi în alte state, concurenţa este considerată ca fiind vitală pentru funcţionarea corespunzătoare a pieţei libere. Astfel, Legea Concurenţei a fost promulgată în 1996 (Legea nr. 21/1996), ca fiind o lege organică. Această lege a fost mai târziu modificată şi completată, în decembrie 2003, prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 121/2003, aprobată de Parlament în mai 2004 prin Legea nr. 184/2004 (tot lege organică) şi, mai recent, în noiembrie 2004, au fost promulgate unele modificări minore ale articolelor 5-7, printr-o altă lege organică - Legea nr. 538/2004.

Legea Concurenţei nr. 21/1996, aşa cum a fost modificată şi completată ulterior, specifică modul în care ar trebui să îşi dirijeze afacerile antreprenorii români şi străini în România pentru a menţine un mediu concurenţial rezonabil pe piaţa românească. Legea Concurenţei prezintă un mare interes pentru comunităţile de afaceri care operează în România, întrucât regulile concurenţiale specificate prin această lege şi prin legislaţia de ordin secundar şi terţiar promulgată în legătură cu aceasta sunt destul de stricte, ca şi sancţiunile care se aplică în cazul încălcării acestor reguli.